Interior
Ramai!
Pe la ferestre a trecut un fulg: e cel dintai
-Tu stii ca, daca pleci, mi-e frica.
As vrea sa-mi spuie cineva pe nume
Ma simt asa de singura si mica
De parca numai noi am fi pe lume.
Prin geamul aburit si transparent,
Se uita-afara florile din glastre
Cu gatu-ntins spre soarele absent.
Se-ntuneca. Si focul prin unghere
Invalmaseste palpairi albastre
Cu umbre nestatornice si moi.
- Asculta oare ce s-aude?
- Cu haina rupta, plina de noroi,
Cu plete ude,
Se uita Toamna in odaie
Si bate-n geam cu degete de ploaie.
I-e frig. Si a simtit de-afara,
Ca-n suflete-am pastrat un colt de vara
Oglinda a cuprins odaia toata
In apa-i plumburie si-nghetata.
- Ramai!
Afara ninge cu petale
De micsunele artificiale,
Si nu mai trece nimenea pe strada
Din mana mea intinsa las sa cada
Risipa alba-a gandurilor tale.
Si ne-om privi, can tu vei fi tacut,
Surprinsi ca inca ne iubim ca la-nceput.
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vestimentație
- poezii despre toamnă
- poezii despre păr
- poezii despre ploaie
- poezii despre ninsoare
- poezii despre iubire
- poezii despre frică
- poezii despre foc
- poezii despre flori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.