O zbatere scurtă
De veacuri se luptă ce-i Rău cu ce-i Bine -
Un dinte ce roade adânc în destine
Și-i suntem complice dormindu-i pe masă
Umplându-i pohtirea din gura grețoasă.
Mândria grotescă ne poartă departe,
Se umple lăuntrul de vise deșarte
Și mila-i Acolo, în Ceruri, acasă
Și-atât de săracă s-o-mbraci în mireasă!
Ne scaldă iubirea-ntr-o rază de soare,
Cu rele și bune în trup care moare ;
Toți puii-s cu pace cât stau în găoace,
Dar creasta se-nalță și Răul se coace...
Deasupra sunt stele divine și-i lună
Și ziua e soare ce știe s-apună ;
Așa e de veacuri și veacul e-o clipă
Iar omul o zbatere scurtă de-aripă...
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre bine și rău
- poezii despre visare
- poezii despre sărăcie
- poezii despre stele
- poezii despre pace
- poezii despre nuntă
- poezii despre mândrie
- poezii despre moarte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.