In miezul noptii
Cand miezul noptii in turnul gandurilor bate,
plecandu-si pleoape grele peste gropi adanci,
noi vom ramane in eternitate
la fel de tineri ca si-acum;
insa nu vom intelege, nici atunci,
sensul acelui trecaror cuvant,
ce se rotea-n absurde porunci.
Oare vom fi mereu jertfiti
pe altare... vesnic nicaieri?
Cand am sa mor
apleaca-te pe bratul meu
si lasa-te invins de legea veche
caci noua ne-a fost dat,
in schimbul tuturor neimplinirilor,
norocul de a fi mereu in doi...
De a fi mereu pereche.
poezie de Amalia Stoica
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Amalia Stoica. [Vezi poezii despre tinerețe, poezii despre noroc, poezii despre moarte, poezii despre legi sau poezii despre absurd
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.