Fiule, varsă lacrimi pentru cel mort şi, ca un om copleşit de durere, începe-ţi plângerea, înveleşte-i trupul aşa cum e datina şi nu-i trece cu vederea punerea în mormânt. Plângi cu amar, jeleşte-te şi ţine-ţi mâhnirea după cuviinţă, o zi sau două – ca să nu-ţi atragi clevetire –, apoi alină-ţi întristarea. Că din întristare vine moartea, iar întristarea inimii slăbeşte tăria. Întristarea stă mână-n mână şi cu nefericirea, iar viaţa săracului atârnă de inima lui. Nu-ţi lăsa inima pe seama tristeţii; amintindu-ţi de moarte, alung-o. Nu uita: nu există întoarcere! Mortului nu-i vei fi de nici un folos, iar ţie îţi vei face rău.

Isus Sirah în Ecclesiasticul, 38:16-21, traducere de Bartolomeu Anania
Adăugat de TraianD
Votează! | Copiază!