Confuz
Sunt prins în labirintul minții mele
Sucit de forme de contrast, de linii...
Îmbrobodit de-a altora opinii,
De ne-preponderenta recreere.
Redus la sclava mea întortochiere
Mă sfarm punctat cum mă fandează spinii;
Crustat ca placa care-o au rechinii
Ce-agâmbă pânditura din tăcere.
Mă simt bătut de grindina gândirii
Încolăcit de pânza-i `necleiată.
Un colier reveric mă îmbată
După un curs cu spina rătăcirii.
Mă-nfoarfec între sfera nesimțirii
Și globul irealului de-odată,
Mă doare îmbrancirea-nnaripată,
Pupilele tăcute ale privirii.
Mă simt captiv în lanțul propriei ape
În care nasc cocoașe curcubeici.
Asupra ploii de-amintiri reverici
Scânteie umbre cu aripi de noapte.
-De vei veni ai vrea să-mi stai aproape,
Iubita mea cu ochi adânci și sferici?
Am bate câmpii anilor himerici
Ne-am contopi-n a cerurilor ape!
Plouă mâhnit cu ploi in Univers
Și picurile ei aceleași pururi -
Tu curgi din Paradisul tău în râuri
În umbra-aceluiași nemernic mers.
poezie de Mariciuc Ruben-Laurentiu
Adăugat de Amis Poe
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre sclavie
- poezii despre râuri
- poezii despre rai
- poezii despre noapte
- poezii despre naștere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.