Desenez sentimente cu nepriceperea unui zugrav
încerc să dau culoare gri-ului
acest amestec de cer și pământ
apoi cu o daltă în loc de penel
strivesc în piatră nedumerirea
într-o disperată dorință de a sculpta dorul
dar stânca devine lut de început
iar mâinile acestea tocite de olar
cu pretentii de demiurg
se zbat între două ape
nu-mi mai ramâne decât dansul cu noaptea
într-un fel de vis din care mă trezesc copil
apoi din râsul
din plânsul
din dorul meu
sau poate din iubirea de a fi
s-a născut pentru a infinita oară
cuvântul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre visare
- poezii despre stânci
- poezii despre sculptură
- poezii despre râs
- poezii despre plâns
- poezii despre noapte
- poezii despre naștere
- poezii despre mâini
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.