Vulpea şi ursul

Vulpiţa cea roşcată şi cochetă,
Ochi de mărgean, spirit de majoretă,
Ne-având răbdare s-aştepte sorocul,
Plecă-n lume să-şi cate norocul.

Şi mândră de blăniţa-i mătăsoasă,
Porni veselă şi graţioasă,
Crezându-se, din toate, mai cu moţ,
Deci demnă de cel mai de seamă soţ.

Ajunse, astfel, drept la Parlament,
Unde ştia că ursu-i "prezident"
Şi îşi făcu intrarea triumfală,
Convinsă de victoria-i finală.

Văzând-o el, sexy şi mlădioasă,
Pe loc o invită cu el la masă:
Bucate-alese, vinuri de 5 ani,
Că doar, ursul nu se uita la bani!

Îi promitea ursul viaţă frumoasă,
Uitând complet c-avea nevastă-acasă!
Vorbea de blănuri, pantofi, bijuterii,
Cluburi de noapte şi călătorii...

Impresionată, vulpiţa decise
Că-i mulţumită de cele promise,
Dar cum ţintea mai sus, ea cu-al ei fler,
Ceru şi-un post înalt în minister.

Luat de val, ursul nu da-napoi,
Orice, numai să fie amândoi!
Aşa-ncepu, cu vorbe dulci de dor,
Frumoasa lor poveste de amor.

Dar ce ţi-e scris, nu-i tocmai cum gândeşti;
Ar trebui să ştii să te fereşti!
Din când în când, destinu-ţi joacă feste,
Nu poţi trăi mereu ca-ntr-o poveste!

În politică, te-aştepţi la rocadă,
Lumea nemulţumită iese-n stradă;
Se-ntâmplă, după o degringoladă,
Ca şi cel mai solid guvern să cadă!

Aflând, cu mare tristeţe, ştirea,
Vulpiţei îi trecu brusc iubirea;
Mai ales că, de când a prins esenţa,
Soţia-şi făcu simţită prezenţa!

Morala:

Să n-alergi după funcţii sau averi,
Mâine poate nu va mai fi ca ieri,
Viaţa demonstrează-adesea, oricât ai nega:
Nu doar lupu-şi schimbă părul, dar năravul ba!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!