Popas cu răspântii
Visul meu are idei mărețe
Mi-a făcut din soare și lună
O bicicletă cu coarnele crețe,
Ne plimbăm în univers împreună.
Oamenii spun: iată, sunt zei,
Sorb lumină de stele pe nas,
Razele prelungi sunt tăiței
Serviți în ciorba marelui popas.
Pedalăm unul spre altul,
Față în față, bicicleta știe
Să ducă în răspântie satul
Unde din izvoare curge poezie.
Visul se destramă ușor,
Mă trezesc în brațe cu tine,
Te transformi într-un bujor
Și înflorești la mine în retine!
Bicicleta își vede de drum,
Zeii aprind focul peste-nalt,
Ne ascundem în jar și în fum
La popasul cu răspântii din sat!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sat
- poezii despre biciclete
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre poezie
- poezii despre plimbare
- poezii despre lumină
- poezii despre idei
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.