Butoaiele
Pe drum de toamnă,
dintr-un car cu boi,
se auzea un vuiet de butoi:
-Eu sunt... bum!... bum!... butoiul
care bubuie pe drum!
Sunt bucuros că am volum!
Că doar nu-s buburuz sau bolovan
să tac buștean
ca ăst butoi
ce zace-alături bobotit
ca un buboi!...
Și-ai casei au sărit năboi
cu paharelele, zicând glumeț:
-Hai, dă-ne-o probă, maistre vorbăreț.
-Bum!... Bucuros!
Vă dau!
Dar... mai domol!... căci să vedeți...
pentru moment, sunt gol...
-Dar tu? i-au zis butoiului vecin.
Nu spui nimic?
-Nu pot.
Sunt plin.
Și s-au umplut paharele de vin!...
Și-acum
MORALA-și dă tributul:
Atunci când e Cristos în noi,
nu mai vorbește doaga de butoi,
ci conținutul...
poezie de Alex Donici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre vin
- poezii despre vecini
- poezii despre umor
- poezii despre toamnă
- poezii despre creștinism
- poezii despre bucurie
- poezii despre boi
- poezii despre Iisus Hristos
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.