Joc de seară

Ce mare se arată luna
Şi câte stele sunt în jurul ei,
Inimile noastre sunt doar una,
Poţi să o iei pe-oricare vrei.

Se oglindeşte în zăpadă
Al nostru cerc restrâns de fulgi;
Şi nimenea nu vrea să-l vadă
Cum se ridică fără să-l ajungi.

Lumina şi scânteia
Răsar în falnicele creste;
Şi ne-nconjoară luându-ne ideea,
Din minte şi din tâmplele celeste.

A jocului minune ne supune,
Pe laviţa cea fără de odihnă;
Căci timpul vrea a ne răpune
Şi orologiul sună-n tihnă.

Chemarea locului de altădată
Ne zumzăie pe la urechi;
Şi floarea de pe lacrima uscată
Renaşte printre rădăcini mai vechi.

Puterea din frumos renaşte
Şi visele ce au murit,
Iar semnul cu substanţe caste
Ni se arată, ca sortit.

poezie de Liviu Reti (25 februarie 2017)
Adăugat de Liviu Reti
Votează! | Copiază!