Lumea celor... strâmţi (nepoezie)

traiectorii noi
libertatea capătă sensuri anume
impuse –
democratic mi-am ales
călăul... nu
nu-mi rostogoleşte ţeasta în coş, ori pe caldarâm
mă vrea aproximativ viu
de ajuns de viu cât să fiu păpuşă precisă
sforii sale inoxidabile, ignifuge, transparente, rezistente...
surâde magistral telegenic sau ia mime grave
"alesul"
preocupat de traiectorii
am fost încolţit – ca să nu spun curtat
cândva de către ecologişti
credeam că pentru consumul excesiv de hârtie...!
... renunţ la scris, nu-i nicio scofală
însă – am priceput
voiau să şlefuiesc bine cu pielea mea o traiectorie
nţ, nţ
ba şi de către cei de la putere – azi – credeam
că pentru ceasul nepotrivit de la mână... ehei
nu, nu-i acolo rana
voiau o "categorie-Iudă" contrast
tabloului libertăţii anume desenată vrerii mele
astfel voi credeţi că există
justiţie în ţara lor şi chiar există, pe bune... undeva!!!

nu voi fi docil, nici miel – nici lup, nici contra
voi face un salt
sub talpa lor îmi voi face înviorarea
– complexul 2 – gâdilându-i, vor râde ca proştii
şi se vor prinde în propria plasă de traiectorii
fiii şi fiicele lor
vor împărţi cu mine iertarea şi lumina cândva
............................................

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!