Drumul catre perfect
cu fiecare treapta pe care urc,
simt ca mi-e din ce in ce mai greu sa respir
aerul devine tot mai fortat, chinuitor
cu fiecare treapta pe care o trec
simt ca e ultima,
picioarele au devenit inerte
la orice miscare de a mea, la orice incercare
cu fiecare treapta pe care ajung,
imi dau seama ca inaintez spre nimic,
totul din mine se pabuseste.
nimeni si nimic nu ma mai vrea,
peretii au devenit verzui-negri,
balustrada nu ma mai lasa sa o ating,
ultimul etaj e departe.
nici un simt al meu nu mai e in viata.
lumina s-a stins, inaintez,
mi-e teamă ca nimeni nu va fi
sa ma astepte la ultimul etaj.
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Victoria Pepa. [Vezi poezii despre lumină, poezii despre devenire, poezii despre picioare, poezii despre perfecțiune, poezii despre frică sau poezii despre aer
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.