Desprinşi de lumea efemeră

Total desprinşi de lumea efemeră
Cu-avânt călătorim spre-o altă emisferă
Dăm la o parte piedici plantate pe cărare
De slujitori ce vin din densa-ntunecare.

Călăuziţi de Raza cea sfântă a-nvierii
Ştim că ajungem în Ţara Primăverii
Alături de drumeţii ce poartă-n suflet dorul
Să mai asculte-odată ce spune Ziditorul.

Talazurile-s mari şi vin ca să distrugă
Un gând înmiresmat şi-ndemnul pentru rugă
Dar melodia dragă printre dureri compusă
Calmează frământarea peste fiinţă pusă.

În zilele toride văpăile sunt stinse
De ploile curate din Paradis desprinse
Durerea survenită în luptele acerbe
E transferată-n spaţiul minunilor superbe,

Şi-atunci pătrund în noi astrale revelaţii
S-avem spre tot ce-i sfânt divine aspiraţii
Şi iar ne copleşeşte vreun fapt descris în Carte
Şi ştim că de Mesia, nicicând, nu ne-om desparte.

Desprinşi de greutatea născută-n nepăsare
Simţim cum Duhul Sfânt aduce uşurare
Se-aşează-n noi, duios, o tainică simţire
Ce-o vom păstra, mereu, ca hrană şi-amintire.

Uniţi fiind cu Cerul străbatem labirintul
Păstrăm încredinţarea, păstrăm curat veşmântul
Trăim în mediu-n care Lumina e sfidată
Dar la final de drum ne-aşteaptă o răsplată.

poezie de George Cornici din Aripi cutezătoare (6 ianuarie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Votează! | Copiază!