Am spus
Cavalerii de fier tac mărunt,
Au inima de carborund,
Cavalerii tăcerii, cavalerii languste,
Bieți cavaleri cu inimi fruste,
Cum să dăm vremea înapoi?
Zidul e-nalt, cazi în noroi.
Rămâne gingaș trupul de floare,
Cavalerii ce mor atinși de ninsoare.
*********************************
Eu sunt acidul, tu ești o bază,
eu caut un astru, tu ești o rază,
ne completăm, raiul și iadul,
exagerăm, iarba și bradul.
Eu retrăiesc poate prin tine,
tu îți urmezi căi noi, sublime,
eu te privesc ca pe-o minune,
tu ești oriunde ca valu-n lume,
ești melodie și dans și clocot,
eu îți răspund precum un clopot,
anii zadarnic trec, nu știm,
cum am putea să ne iubim.
********************************
Ea spune ce mirifică e lumea,
vorbește despre melodii astrale,
ea nu glumește, mi se pare-o glumă,
dar nu-ndrăznesc să pun un strop pe coală.
Prea este albă, visătoare-n toate,
nici Diavolul nu ar putea să-i schimbe felul,
eu am trecut prin Iad și prin jăratec,
cuțitul nu jelește mielul.
Astfel ne-am petrecut prin ani credința,
ea-i fericită, lumea pare bună,
pe mine nu mă-mbată biruința,
știu - dăinuim doar împreună.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre umor
- poezii despre timp
- poezii despre muzică
- poezii despre inimă
- poezii despre iad
- poezii despre astre
- poezii despre vorbire
- poezii despre tăcere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.