Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Liniștea din adâncuri

Un râu coboară din munți, o deltă se formează.
Sedimente cărate de ape, depuse de milenii,
au conturat unirea uscatului cu marea,
copaci seculari și împletituri de liane,
trunchiuri contorsionate, noduroase,
stepe sărăturate, lacuri cu nuferi,
insule stâncoase, estuare,
dune de nisip fin și mâl,
gârle cu stufărișuri,
lagune și grinduri,
mlaștini și păduri.
În apele mării persistă
întinderi de plante vasculare.
Nisipul din clepsidra suspendată
parcurge lin
momentele eternității,
aidoma rugăciunii.
Nicio scufundare nu seamănă cu cealaltă.
O delectare pentru ochi și simțuri!
Divinitatea se află peste tot.
Cu fiecare moment, inima vede
o lume nouă,
acolo unde ne imaginam tăceri.
Senzație de plutire, întrezărești crevase mari,
zone uimitoare, un spectacol fascinant
prin fitoplanctonul fosforescent.
Marea caldă, la cea mai mică atingere,
îți dăruie mărgele vii de fosfor,
bule de aer cu irizări turcoaz,
explozie tăcută, intimă,
în mii de nuanțe de-albastru și verde,
meduze verzi, lazurii, uriașe.
Tot ce mișcă lasă, în urmă,
râuri de smarald electric.
Dincolo de durere, de confuzie, de tumultul vieții,
în vers și-n vis, o liniște imensă,
singurul loc unde,
ca un ecou, îți auzeai respirația.
Ochii caută continuu să se acomodeze cu o imagine,
nu văd decât o pâclă albastră.
Razele soarelui pătrund în fascicule, în apă.
Nu, nu ți-era teamă! Emoționat, căutai
s-atingi mai repede solul.
Ceva nedefinit ai vazut în apă,
nu distingeai nimic,
erau forme neclare, ciudate.
Cu viteză compui imaginile reale, le-nțelegi.
Era fundul marii cu stânci imense,
culoare de stânci, alge mari, unduite,
o pătură imensă de scoici,
întreruptă, ici-colo,
de pete de nisip, deschise la culoare.
Simțeai răceala tăioasă a apei,
priveai în sus, nimic nu vedeai,
doar bulele se disipau undeva în infinit.
Vezi peștii, anemonele,
aricii de mare, melcii, meduzele.
Pentru prima dată înțelegi viața din adâncuri.
Clepsidra timpului te ține prizonierul iubirilor.
Fire invizibile brodează
tot ceea ce ochii nu pot vedea,
le transformă-n emoție,
apoi persistă-n memorie.
Ca un tatuaj pe pielea sufletului,
totul este acolo, în tainele inimii,
în locurile ascunse ale minții.
Îi simți căldura mâinii,
îi citești șoaptele călătoriei.
E femeia care ți-a trimis mereu lumină.
Poate cândva,
când va intra în mare, îi vei fi alături.
...............................................................
Apa cea mai limpede, transparentă, o vezi iarna,
atunci fitoplanctonul se depune.
Într-o mare semi-închisă nu vezi nimic,
peste tot întuneric, fără călăuză,
o bezna lichidă, o noapte neagră, măreață și vastă.
Liniște, atât de liniște, tăcerea adâncă începe.
Doar sunetele respirației.
Aici timpul trece incredibil.
Dacă înoți în albastru,
nu vezi nici fundul, nici suprafața.
Acolo nu mai știi unde-i adâncul,
simțurile îți sunt amplificate,
tot mai mic te percepi.
Zdrobitoare-i imensitatea apei
ce te-nconjoară într-un albastru închis!
.................................................................
Sufletul caută definiția prin frumos și pur,
negăsită în comparații.
O sinteză poetică, un parfum discret
și mii de culori în vers.
Din ce în ce mai mult o înțelegi,
începe să facă parte din tine,
începi să fii dependent de sufletul ei
bogat în sentimente nețărmurite.
E tare frumoasă în interiorul ei ascuns!
Sufletul tău este curcubeul de după ploaie,
cuibul unde
primești lumina și gingăsia ei,
gândul tău este mereu împreună cu ea.
În suflet îți picură liniștea și necuprinsa bucurie.
Ai să o cauți toată viața printre versurile arzătoare
și-ai să te topești din starea ta de umbră
când o să-i atingi lumina.
Ai să te transformi
în lacrima caldă căzută în palma ei,
picătura de frumos sorbită.
Ai să te-nfiori
cu femeia care-ți mângaie visele.
Femeia cu suflet din vers
și iubire din adânc de vulcan,
femeia cu suflet scăldat în botezul dragostei!
Uneori, visele te visează.
Soarele arde a ploaie, nu o să apună niciodată.
Altfel trăiești cu ea lângă tine,
o asculți, scufundată în inima ta
o-mplinești în tine,
îngânată de șoapte
o simți
în splendoarea dăruirii ei.
Un vis, o efemeră femeie,
o stea de iubire, liniște și putere,
femeia iubirii tale din tot ce-i mai pur,
mai adânc, mai frumos!
Cu ea, în suflet,
te vei întoarce spre lumină.
Îi mulțumești, cu recunoștință,
pentru adierea prezenței trimisă acum, aici...

poezie de (19 iunie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Votează! | Copiază!

Distribuie

 

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.


Comentariu

Numele (obligatoriu)

Adresa de e-mail (nu e publicată, este important să fie scrisă corect)

Dacă ai cont în Forum, este valabil și pentru comentarii sau alte facilități. Autentificare »

Comentariul trebuie să aibă un ton civilizat și să se refere la subiectul citatului, altfel va fi șters. Pentru mai multe informații despre criteriile pe care trebuie să le respecte comentariile, citiți Regulamentul.

Pentru a discuta despre alte lucruri decât cele care respectă tematica acestei pagini, se poate deschide un subiect în Forum.

Cineva are nevoie de răspunsul tău: Unde găsesc fișa de lectură a operei "Cărăbușul de aramă" de Lucian Blaga? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Discuții similare în Forum

Mai multe în Forum »

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!