El, cel măreț și grandios
Eu vreau pe Domnul să-L slăvesc
Căci mi-a făcut atâta bine,
Prin fapte vreau să-I mulțumesc
El este bun, milos, cu mine.
În viață L-am mâhnit mereu
Căci nu am fost un om smerit
Însă Isus, El, Domnul meu
M-a tot iertat, când am greșit,
M-a tot iertat, când rușinat
Am plâns și atâtea I-am promis
El răbdător m-a ascultat
Și m-a primit, nimic n-a zis.
Dar El, tăcând, am înțeles
Cât e de bun și generos
Căci vieții mele a dat sens
El, cel măreț și grandios!
Pe nimenea, eu, nu mai știu
Să fie atâta de milos
În slujba Lui eu vreau să fiu.
Să fiu alături de Hristos!
Pe urmele Lui să pășesc
Fidel să-I fiu pe veșnicie
Cu El s-ajung și să sfârșesc
Să văd a Lui Împărăție.
Amin
poezie de Florența Sărmășan din Voi merge pe urmele Tale (20 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre creștinism
- poezii despre Iisus Hristos
- poezii despre tristețe
- poezii despre smerenie
- poezii despre rușine
- poezii despre promisiuni
- poezii despre plâns
- poezii despre mulțumire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.