De câte ori
Ori de cate ori văd cerul
Înstelat, mi-aduc aminte
De iubirea noastră pură
Și de ochii tăi, iubite!
Ori de câte ori văd munții
Și povara depărtării,
Mi-amintesc cum tu, iubite,
Te asemanai cu zorii.
Brazii și podoabe scumpe,
Grija vieții, lacrimi grele...
Astăzi am albit la tâmple...
Un surâs de ploi de stele.
Mi-amintesc când văd câmpia
Macii profilând, pe seară,
Buze-n tainice apusuri
Și sărutu-mi de fecioară.
Am trecut prin râul vieții,
Miruind cu așteptarea
Și lăsând sub voalul nopții
Ca un saltimbanc, chemarea.
Bate-n tâmplele-mpietrite!
Numai ceața... Doar, departe,
Plâng mustind întru-mpăcare
Visurile noastre toate...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre virginitate
- poezii despre viață
- poezii despre stele căzătoare
- poezii despre seară
- poezii despre râuri
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.