Moartea amanta trecătoare
Te-ai întâlnit cu moartea la fereastră
V-ați salutat. Ea a plecat la drum...
Nu se grăbea, dar cum erați prieteni,
Știa că nu vei vrea să pleci acum.
Ai invitat-o să serviți cafeaua
Ori un pahar de vin de Murfatlar...
Ea a răspuns zâmbind: "Mă voi întoarce,
Nu știu în care zi din calendar..."
Era frumoasă, veselă... doar coasa
Lucea în suflet amenințător,
Tu nu te-ai fi temut de ea firește.
Să-i stai alături ți-ar fi fost ușor.
Te-ai dus cu ea, odată, la plimbare...
Ai sărutat-o... Un îndrăgostit!
În suflet i-ai lăsat însângerare...
Ea a oftat prelung și te-a privit.
Pe cupidoniene umbre-n noapte,
Te-ai dus din nou cu moartea la plimbare.
Voiai s-o strângi în brațe... Mai aproape
Să-i simți suflarea înfiorătoare.
Dar n-ai plecat cu ea... Tu lași în urmă
Mereu atâtea clipe pământești...
Cetatea veșniciei se surupă
Și moartea se întreabă unde ești.
Vezi, tu zâmbești! Ști caât îți e de-aproape
Și talia-i tu poți să o-nconjori
Însă o lași să plece mai departe...
Așa se-ntâmplă-n viață uneori...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vin
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre prietenie
- poezii despre plimbare
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.