Și totuși... e-o minune
E-o minune răsăritul unei dimineți,
Bucurie li-i ochilor tăi vii lumina,
Dar inima ce-și salută drag minunea
Va bate-n cânt nou nemuritoare-i vieți.
E-o minune Universul, pot unii a spune,
Dar a opri o lacrimă să nu mai curgă,
Rugându-te să-ți vezi speranța cum alungă
Durerea inimii tale, aceasta-i o minune.
E-o minune s-aduci copii pe lume,
Dar a lua din suferința lor nu poți;
Și-ntr-ale vieții greutăți, ei vor simți
Că doar imbrățișarea ta e o minune.
E-o minune acea bucurie, de-a trăi
În Adevăr, dar cine și unde-o mai vede?
Cu ochii sufletului în toate vezi IUBIRE,
E o minune vie, ce-n veci nu va muri.
E-o minune cerul în iriși să-nflorească
Albastrul, de dorul unei clipe de etern,
Dar a ierta c-un zâmbet trădarea unui prieten
Și-al iubi, acea minune e... dumnezeiască!
poezie de Gabriela Docuță (24 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre ochi
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre zâmbet
- poezii despre trădare
- poezii despre suflet
- poezii despre suferință
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.