Să nu m-atingi...
Să nu m-atingi
când mă trezesc
în rouă,
cu gând de iarbă,
și-n brațele amândouă
vei zări, străine,
o stea alunecând.
Să nu mă strigi
Când soarele suspină
În sunet alb, cu adieri
De vânt,
Iar eu mă sting, lăsând
Lumină
Acolo unde tu
Ademenești mereu...
Aceeași umbră.
Să nu m-atingi
Când sufletu-mi de
Rouă
Se-nchide într-un suspin.
Eu voi fi iarba
Culcată-ntr-o privire;
Tu să te-nduri, lăsându-mă
Acolo,
Un cântec să-ți devin,
Un cântec să-ți devin.
poezie de Valentina Becart (7 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre sunet
- poezii despre rouă
- poezii despre muzică
- poezii despre lumină
- poezii despre gânduri
- poezii despre devenire
- poezii despre alb
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.