Ratacitori

Ratacitori in Universul tot mai mare, tot mai indepartat,
Ne facem adesea clipe rele si amare, fara a sta la sfat,
Uitam ades ca suntem simpli oameni, nicicum nemuritori
Traim incerte clipe efemere fara o reala scala de valori.

Se chinuies si chinuiesc pe alti unii, adepti ai recelui argint,
Uitand ades ca moartea cruda ii va uni in recele mormant,
Unde egali in intuneric si fara putinta de a reveni cumva,
Vor fi doar suflete-n vecie zbuciumate in nori pe undeva.

Ratacitori putem fi, dar cautand vesnic spre bunatate si lumina
Mai buni doar pentru o clipa, sadind o floare albastra in gradina,
Si desculti, fara pacate sa ne scaldam-n zori in lacrima de roua,
Purificati in timp de patimi vom adasta candva intr-o lume noua.

poezie de Volodea Gavril (10 aprilie 2016, Ploieşti)
Adăugat de dory58
Votează! | Copiază!