Bucovina, plai dumnezeiesc

Zise Petru către Domnul:
– Doamne, n-ai făcut dreptate,
Sunt atâtea ţări sărace,
Bucovina-i cu de toate;

Unele au piatră seacă
Sau pământ neroditor...
Bucovina-i renumită
Cu-al său plai înfloritor,

Mânăstiri ca nişte perle
Se înşiră pe-al său plai,
Oameni harnici şi destoinici
Fac din Bucovina rai..."

– Petre, Petre – zise Domnul –
Te grăbeşti ca-ntotdeuna
Iar nu vezi în adâncime,
Bucovina plânge-ntruna...

Sfâşiată-n două laturi,
Fraţi de sânge-s despărţiţi,
Nu-i mângâie codrul, plaiul,
Câtă vreme nu-s uniţi...

Poate-oi asculta odată
Ruga lor cu lacrimi vii,
Să mă-nduplec şi să-i bucur,
Pe români şi-ai lor copii.

poezie de Elena Leach
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!