Crucea
Pe crucea mântuirii ce-am ridicat-o-n fine
din lespezi de iubire punând mortar de dor,
din când în când același sublim Mântuitor
se lasă prins în cuie și moare pentru mine.
De fiecare dată îi tot rămân dator
și totuși nu îmi cere nimic când iarăși vine.
Nu știu ce vrea, ce-ncearcă, ce speră că obține
cu sacrificiu-acesta etern, copleșitor.
Am încercat odată, când el era departe,
în cuiele durerii să stau în locul Său,
dar m-a cuprins deodată un frig cumplit, de moarte.
Și-au început să plângă părerile de rău,
când El venind îmi spuse dându-mă blând deoparte:
Să nu mai urci acolo, nu-i încă locul tău.
sonet de Anatol Covali (25 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mântuire
- poezii despre moarte
- poezii despre început
- poezii despre plâns
- poezii despre iubire
- poezii despre durere
- poezii despre dor
- poezii despre cruce
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.