S-a-nseninat
S-a-nseninat și iată
ce splendid asfințit,
când inima deodată
râzând a-nmugurit.
O tandră adiere
în suflet mi-a pătruns
și tristele-i unghere
cu chiot i-au răspuns.
Ce binecuvântare
a-ncins ființa mea
că dintr-odată-îmi pare
că m-am născut abia.
Destinul meu tresaltă,
surâde încântat
că în sfârșit de-o altă
lumină-s sărutat.
Au înflorit în mine
speranțele târzii,
iar sufletul meu plin e
de blânde armonii.
Și nici că îmi mai pasă
de-al morții râs hain
când viața e frumoasă
și o trăiesc din plin.
poezie de Anatol Covali (6 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre sărut
- poezii despre sfârșit
- poezii despre râs
- poezii despre naștere
- poezii despre moarte
- poezii despre inimă
- poezii despre frumusețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.