Dincolo de ceață
O egretă
Citește într-o orezărie "Les Nourritures Terrestres".
Se rotește în jurul unui un anumit loc și, întinzându-se ca un brotac,
Își încearcă norocul scufundându-și capul;
Un un nor de stropi se ridică la suprafața apei.
Contemplarea nu-i mai mult decât
A reflecta dacă soarele este sau nu nihilist.
Săltându-și piciorul stâng, se întreabă
Dacă trupul ei trebuie să penduleze în ceață
Sau dincolo de ceață.
Își întinde aripile și universul o urmează; plutind spre înălțimi,
Zorii sunt un cântec, scurt și luminos,
Aprinzânu-se singuri în ceață.
Dacă funia orizontului se ridică să te lege,
Ea îți poate lega doar aripile, nu și zborul.
poezie de Luo Fu din Poeme de dincolo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!

Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre zbor
- poezii despre picioare
- poezii despre orez
- poezii despre noroc
- poezii despre muzică
- poezii despre lumină
- poezii despre legi
- poezii despre lectură
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.