Locul in care se duc elefantii
Acolo unde se duc elefantii,
In cimitirul lor ascuns
Sa-si lase povoara durerii, purtata supus,
Sunt multe si grele cuvinte de spus!...
Sfârșitul și-l simt, ce-aproape le pare
Si pasul mortii din urmă le-apare,
Cu mersul greoi si stangaci se ascund,
Ce reci si ce grei fiori ma patrund!...
In calcare albe lucesc ochi de serpi
Covorul de oase scrasneste sub talpi,
Isi vor gasi si locul cu-n ultim efort,
Sunt multe si grele senzatii ce port!...
Pleca-vor in ochi c-o trista lumina,
Lasa-vor doar urme in praf si tarana.
De-acum numai umbre vor pandi dintre stanci,
In suflet purtam rani ascutite si-adanci!...
Esarfe multe, albe vor flutura in zare,
Si va veni si ziua sa las ceea ce doare.
Ce multa si ce buna lumina e in om!
Opriti toti elefantii din drumul lor spre somn!...
poezie de Adriana Vadineanu (19 octombrie 2016)
Adăugat de Iulia Mirancea
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Adriana Vadineanu. [Vezi poezii despre lumină, poezii despre suflet, poezii despre somn, poezii despre sfârșit, poezii despre durere, poezii despre cuvinte sau poezii despre alb
1 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 26 octombrie 2016: |
| Dumnezeule, ce poezie! Îmi vine să plâng..., să strig..., să tac... Să mă prefac în surâs durut, în plecăciune, în uimire neâmplinită.. în speranță... în crez! Așa este, poetă neverosimilă și profundă, "În suflet purtăm răni ascuțite și-adânci" Vă iubesc, doamnă neadevărată, venită direct din sacralitate și Iubire! |