Povara ploii
Afară plouă iar și iar,
Copiii intră-n casă,
Tristețea se avântă iar
Și-n pace nu mă lasă,
Strecor ochiul stâng pe geam
Și privesc totul în zadar,
Cum răsare din ocean
Un corp roșu circular,
Raze pline de căldură,
Străbat dealurile înalte,
O lumină din natură
Mă îmbie cu speranțe,
Acum e cald și liniștit,
Încep să ies afară,
Mă plimb pe drumul înflorit
Și gândul scapă de-o povară.
poezie de Alexandru Simion (11 octombrie 2016)
Adăugat de ABCD
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Alexandru Simion. [Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre înălțime
- poezii despre tristețe
- poezii despre roșu
- poezii despre plimbare
- poezii despre pace
- poezii despre ochi
- poezii despre ocean
- poezii despre natură
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.