Măgărița bătrână
E bătrână măgărița care ne-a arat ogorul atâția ani.
Am înțeles asta-n ziua când s-a poticnit în genunchi pe picioarele din față,
iar cotiga a fost împinsă la deal de Tata,
folosindu-se de toată puterea lui.
În seara aceea, Tata i-a îmbrățișat picioarele subțiri,
ca un om care își trece brațul peste umerii unui vechi prieten.
A spus: "Suntem bătrâni, și tu, și eu."
De-acum, măgărița-și dea seama că nu ne mai era de nici un folos
și și-a pierdut interesul pentru apă și fân.
Blana, numai zdrențe, pe care o purtase toată viața
avea o cicatrice, de pe care căzuse părul, de mărimea unei palme.
I-am cerut tatei să o ducă la iarmaroc,
dar, înspre seară, s-au întors împreună,
asemeni unei tinere perechi, forțate de părinți să divorțeze,
părăsind casa în zori și revenind, timizi, în amurg.
În ziua următoare, am ieșit afară
și am văzut măgărița cu bărbia sprijinită de gard;
m-a chemat cu o voce tremurată, atât de îndepărtată și de tristă
dar Tata a spus că el știe ce-a intenționat să spună.
poezie de Niu Qingguo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tată
- poezii despre seară
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre voce
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre păr
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.