În cinstea marelui templu de amor
Simțeam cum mă învelesc cu pământul printre gene
Când noaptea păștea pașnic din orizont trupesc
Și aștrii adormiți pe sâni de cosânzene
Se trezeau năframe pe un chip dumnezeiesc.
Mă pregăteam de vara dragonului de lună
Într un dute vino pătruns de Eminescu,
Îndrăgostit de ultima lagună
Uitată într un vers de însuși, Păunescu.
Retorică dilemă cu perspective egale,
Unul și același, un bulgăr sub arcadă,
Iubit și prin iubire în veșmânt de zale
Rămân un arlechin cu straie de paradă.
Șintradevăr există paranteze
În lumea ce se pierde îndărăt,
Cu vii și morții ce stau să sângereze
Într un pătrat de lună din care să mă îmbăt.
Din când în când, de dincolo de lucruri care dor,
Chiar de balustrada i urcată de mojici,
În cinstea marelui templu de amor
Vom fi, iubito, singurii obraznici.
Simțeam cum mă învelesc cu pământul printre gene
Când noaptea păștea pașnic din orizont trupesc
Și aștrii adormiți pe sâni de cosânzene
Se trezeau năframe pe un chip dumnezeiesc
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre versuri
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre sâni
- poezii despre somn
- poezii despre poezie
- poezii despre oratorie
- poezii despre obrăznicie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.