Din toate, eu iubesc o mare
Doamne, ce spectacol străbate verdele din marea mea!
Din toate, eu, iubesc o mare
Și valul ce i dansează în lut
Cu plete împletite în soare
Peste puncte cardinale cu puteri de absolut.
Ea aduce mai aproape un cer atins de o vioară
Ca o simplă adiere când respiră frunzele.
Din privirea ei coboară anotimpuri de fecioară
Când zâmbește ca o ploaie ridicându și pleoapele.
Mă hrănește cu mareea ce îmi poartă visele
Străbătute de aroma picăturilor de rouă
Și apoi aduce verde sub petalele de stele
Până ce și îmbracă trupul în culori de lună nouă.
Se ridică fără margini și îmi scaldă tâmplele
Ca un orizont albastru ce mă îmbie nevăzut
Să înot în glasu i dulce aruncând cu orele
Modelat de universul ce are rang de început.
Din toate, eu, iubesc o mare
Și valul ce i dansează în lut
Cu plete impletite în soare
Peste puncte cardinale cu puteri de absolut.
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Votează! | Copiază!

Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre înot
- poezii despre început
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre virginitate
- poezii despre vioară
- poezii despre rouă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.