Împărăţia noastră

Nicicând nu va apune a noastră-mpărăţie
Stă neclintită pe temelie de granit
E-un fapt ce muritorii ar trebui să-l ştie
Să-şi schimbe-nchipuirea în trai neprihănit.

Au dispărut imperii bazate pe decepţii
Şi amintirea lor e, azi, avertisment
Pentru guvernele ce-şi întreţin adepţii
Cu pâinea înşelării pe post de fundament.

Cum cad copaci uscaţi s-au prăbuşit regate
Şi nu au fost în stare să se ridice iar
Căci şi-au zidit structura nu pe integritate
Ci doar pe rămăşiţe din zgură şi coşmar.

Dar turma ce-i hrănită cu idealuri sfinte
Trăieşte fără teama că vor veni surpări
Şi nu se sprijineşte pe zone cu morminte
Ci doar pe entitatea ce dă stabilizări.

A noastră-mpărăţie rezistă la furtună
Având la cârma ei un Ziditor expert
Care întotdeauna ştiut-a ce să spună
Să nu ne rătăcim prin zone cu deşert.

Să vină catastrofe, torente uriaşe
Să rupă temelia nicicând nu vor putea
Şi nici acele forţe grozave, ucigaşe
În faţa Trinităţii câştig nu pot avea.

Unde e trai ghidat de Legea cea divină
Acolo-mpărăţia găseşte sol fertil
E-n inimă la toţi ce-n Duhul se închină
De-aceea nu dispare când valul e ostil.

poezie de George Cornici din La umbra harului (25 februarie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Votează! | Copiază!