Drumuri lungi
La marginea unor cărări
Pe fiecare interfață în parte
Se întrevăd drumuri derivate
Unde se suprapun vânturi
Acolo văzduhul abia începe
În prima parte enigmatic
Pe urmă tot mai neclar
În paranteză fie spus
Nu există drumuri lungi
Cel mult proporționale
Cu viața pământeanului
O plutire infimă în timp
Un traseu deviat pe turnantă
Astea numai lungi nu pot fi
Doar la periferia universului
Se pot întrezări drumuri lungi
Care se întrepătrund haotic
Dar cine ajunge pe acolo
Poate doar cititorii în stele
În raport cu propria sinceritate
Fiecare drum deschide porți
Imprimă direcții de plecare
Interpretând sentințe imaginare
Invocând vise premonitorii
Până la un punct de referință
Relativ și el până la senectute.
poezie de David Boia (20 septembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre sinceritate
- poezii despre relativitate
- poezii despre imaginație
- poezii despre existență
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.