Paza Ta...

Niciodată, Domn iubit
Sfânta-Ţi pază nu lipseşte
Te-am chemat şi ai venit
Ne-ai tratat dumnezeieşte.

Repezi vânturi au bătut
Dar le-ai potolit pe toate
Ştim că eşti al nostru scut
Pe drumul către Cetate.

În cuptor aprins de-am fi
Focul îngerii l-ar stinge
Suntem binecuvântaţii fii
Iadul nu ne poate-atinge.

Ne-ai condus spre adăpost
Când furtuni se declanşară
Şi-am putut vedea un rost
Chiar în vremea cea precară.

Singuri nu ne laşi nicicând
Pe cărări întortocheate
E cu noi Păstorul Blând
Să ne ia poveri din spate.

Am păşit pe drum cu spini
(Că aşa e-n pribegie)
Dar la capăt erau crini
Şi-am fost plini de energie.

Fără Tine-am rătăci
Prin deşertul fără oaze,
Soarta ne-ar neferici,
N-am simţi căldură-n raze.

Ce minune şi ce har!
Zilnic, grija-Ţi părintească
Ne îndrumă spre-un hotar
Din zonă nepământească.

Pretutindeni, Domn iubit
Ne-nsoţeşte sfânta-Ţi pază
Te-am chemat şi ai venit
Bunătatea-Ţi nu-ncetează.

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (3 noiembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Votează! | Copiază!