Vă rog nu-mi cereţi...

Să-ncerc să fiu mai filozof?
Dar cum să-ncep? Cu of!, of!, of!?
Vă rog nu-mi cereţi să îmi schimb
Naturaleţea când mă plimb.

Vă rog nu-mi cereţi să mă-ntrec
Cu-n înţelept chinez sau grec
Căci nu doresc sofisticări
Ci gânduri cu versificări.

Nu pot să fiu ce alţii sunt,
N-am mintea unui om cărunt
Urmez o stea din Univers
Şi nu pot să m-opresc din mers.

Să-ncerc să mă opresc din scris?
M-aş duce, iute, spre abis
Vă rog nu-mi cereţi să cobor
În spaţiul fără vreun izvor.

Desigur, nu mă răzgândesc
Şi cu lăuntru-mi vă privesc
De-mi cereţi întâmplări din Carte
Vă spun de-o viaţă după moarte.

M-aş bucura să ne-ntâlnim
Spre zări stelare să pornim
Nu-mi cereţi gândul să mi-l schimb
C-aş vrea să vă arăt un Nimb.

Să-ncerc să fiu mai "nu ştiu cum"?
Nu vreau încurcături pe drum
Ci merg spre Paradis cântând
Credinţa nu pot să mi-o vând.

Vă rog nu-mi cereţi să renunţ
Am pentru voi un scurt anunţ:
Destinul mi-a fost modelat
De Adevăr, nu de Pilat.

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (16 noiembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Votează! | Copiază!