naşterea unei lacrimi – (experimente)

tăvălită-n sare privirea muşcă un colţ
de nor, lumina creşte, se cristalizează…

un fir de praf sau fum
ori ceapă crudă şi gata
roua pe obraji!

aseară am adormit stând la pândă
o stea ca o gaură în cortina dintre soare
şi aici-ul meu vremelnic părea că
se apropie vertiginos – n-avea colţuri
rotundul ei, inele rotund ameţitor, mă absorbi
la trezire aveam bruma pe pleoape
de aici a pornit totul, am vrut
să îmbunătăţesc ceva, am repetat experimentul
norul, privirea… detalii aparent în plus, inutile
cortina săpată în sare… am înţeles
de mi-aş pierde văzul, pipăind o lacrimă aş şti că
naşterea ei nu contează
iubire, neîmplinirea ei, bucurie neaşteptată, compasiune
fie şi de paradă sau iritaţie nici acestea
nu mai au însemnătate… în coaja unei lacrime
să nu poposiţi
nu-i faceţi disecţie şi n-o mai bănuiţi c-ar fi
limbă clopoţelului care
trezeşte «speranţa» la ora exactă pentru voi
am găsit
am găsit acolo muzica
aceeaşi ca la naşterea mea!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!