Întuneric
E încă noapte și-i atât de rece
Și nu știu azi dac-o să se lumine
Căci întunericul de fapt e-n mine
Și sufletul încearcă să mi-l sece.
Bunătatea cu-amar mi-o otrăvește
Bucuriilor le dă să bea venin
Durerii-apoi îi pune de-un festin
Pe inima ce-n pumnu-i o strivește.
Și nu mai reușesc să simt căldura
Căci nu mai am în mine nimic sfânt
Iubirilor le-a luat firimitura
Disprețul risipindu-le în vânt.
Tot ce-a rămas în urmă e doar ura
Ș-un greu blestem ce-mi cade din cuvânt...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Gabriela Mimi Boroianu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre vânt
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre prezent
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.