...Logodna

Te-aştept să vii, frumoaso, în decembre,
Când zilele sunt scurte şi ninsoarea
Ne ţese o maramă peste frunte,
Cum ţărmul dantelează magic marea

Şi fulgii cad în visul argintiu
Ş aburii îţi împresoară chipul.
Cum ai dori tu, cum ai vrea să fiu
Logodnă irizând pur infinitul?

Eu sunt îmbrăţişarea neînţeleasă,
Tu eşti înfiorarea nerostită,
De ce nu spulberi azi nehotărârea?
De ce-n lumini nu spargi o rea ursită?!

Nu mi-ar fi ochii-nlăcrimaţi cu tine,
N-aş respira în ore insomnii.
Ar exista un fel de a fi bine
Şi cu secunda m-aş reîntregi.

Să ne-nţeleagă cerul plin de stele,
Stihiile şi-abisul să se-nchine.
Din numele silabelor rebele,
O noua chintesenţă să se-mbine.

Doar aburii să-ţi împresoare chipul,
Să cadă fulgii-n visul argintiu,
Logodnică născută din ninsoare
Ca rugăciunea-n gândul străveziu!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!