Nenoroc
Mă voi cruța de îndoieli
și voi fi mândru, ca atare,
că am scăpat de bănuieli
ce mă pot duce la pierzare.
Nu mi-aș dori să eșuez
sau să refuz realitatea,
ci-n viață să perseverez
având drept țel doar calitatea.
Dar ce mă doare cel mai rău
și-mi trece, prin destin, cărare,
mi-e dreptul de-a nu fi al tău,
făcând durerea tot mai mare.
Destinul tragic, străveziu,
pecetlui dragostea noastră,
și obosit, la ceas târziu,
sfârși topind iubirea castă.
Iar Soarele, spre asfințit,
în lumea asta luminată,
va duce vestea c-am iubit,
pe când eram flăcău, o fată.
poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre tragedie
- poezii despre superlative
- poezii despre realitate
- poezii despre perseverență
- poezii despre mândrie
- poezii despre lumină
- poezii despre ghinion
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.