Am renunţat

Am renunţat la lume pentru slăvita Ţară
Când am simţit chemarea în suflet şi-n simţiri
Am dobândit atunci o cruce şi-o comoară
Şi s-au născut în noi cereşti însufleţiri.

A fost o zi de seamă, o zi de cercetare
Şi nu putem uita cum fost-am transformaţi
Chiar Prinţul Păcii ne-a dat mărgăritare
Cu straiele credinţei am fost înveşmântaţi.

Ne-am înrolat în ceata ce-a părăsit pustia
Şi toată-ncorsetarea vieţii de plăceri
Am înţeles chemarea, am înţeles solia
Şi-avem o perspectivă a sfintei Înfieri.

Am renunţat la gândul că viaţa-i o himeră
Chiar din secunda-n care Păstorul ne-a găsit
Şi visele ne poartă spre-o altă emisferă
Unde destinul veşnic va fi adăpostit.

Nu mai dorim senzaţii ce gâdilă simţirea
Şi nici idei profane nu mai îmbrăţişăm
Pe-altarul închinării am aşezat slujirea,
Mesajul Învierii cu patos îl lansăm.

Ne-am angrenat în munca de Cer ratificată
Şi nu vom renunţa la ce-am primit de Sus
Chiar de ar fi trăirea cu suferinţi brăzdată
Cunoaştem Fericirea din Ţara făr' apus...

De-aceea vom străbate pân' la sfârşit cărarea
Lăsând destinul nostru în mâini ce-au stat pe lemn
Şi nicicând n-om uita c-a fost răscumpărarea
Ce a sădit în noi un suflu pur şi demn.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (3 septembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Votează! | Copiază!