Amestec de cuvinte
Mi-am amintit acum
de tine
și de lancea cu
care mă
zdrobeai când aveai
tu chef
și cu care promiteai
viselor
nopți întregi
de singurătate.
Marea însângerată
mi s-a
răstignit la
picioare
plină de viață
și am
simțit că o
iubesc
mai mult decât
pe tine...
Aveai furie în
privire
când oceanul
m-a străpuns
cu ghearele și
am știut
că buzele tale
arse
nu vor putea
rosti
cuvinte de iubire.
Ți-am zis că
marea are trup
la fel ca
acel pian
zurliu care cânta
iubirea
noastră în
acele zile
pline de vrajă
și pe
care viața
le-a ucis...
Este un joc
și hai să
îl jucăm încetișor
și fără prea
mult haz;
eu zic viață
tu zici
iubire, eu zic
te iubesc
tu zici nu vreau...
Îmi bați în
porțile
sufletului și mă
doare dacă ți-aș
deschide acum;
culoarea vieții
pastelate de
atâta
iubire mă ucide
cu penelul ei
ca un zâmbet
prins
între degetele
unui salcâm...
Eu te iubesc și acum
dar tu nu mai ești
decât o ploaie
ninsă de iubire...
poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre iubire
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zile
- poezii despre visare
- poezii despre umor
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.