În fața zăpezii
Treci limpezindu-te-n pământuri mult întârziată,
Rămasă dintr-o zi de toamnă și așteptată-n vremea ceea
Peste câmpia ca o tabla de diamant și ciocolată,
Pe care cobora spre ziuă și se-nălța-n amurg scânteia.
Să-ntârzie doar prospetimea hotarelor în nesfârșite
Și plopii-albaștri, trași de două peneluri lângă drumul țării,
Când peste vârful lor va trece cu fluieratul ei subțire,
Întoarsă, mierla primăverii ce nu ne poate da uitării.
poezie de Ion Horea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țări
- poezii despre zăpadă
- poezii despre uitare
- poezii despre toamnă
- poezii despre primăvară
- poezii despre graniță
- poezii despre diamante
- poezii despre ciocolată
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.