Părăsindu-l pe Wang Wei
Tot amânând, fără tragere de inimă, am așteptat
Zi după zi acest moment, acum trebuie să plec.
Cât de plăcute ar putea fi florile de pe marginea drumului
Dacă ele nu mi-ar șopti la revedere, vechiul meu prieten.
Stăpânii acestei lumi sunt aspri cu noi,
Iar oamenii de afaceri nu sunt asemeni nouă.
Mă întorc acasă, nu mai spun nici un cuvânt.
Voi închide poarta de la bătrâna grădină.
poezie de Meng Haoran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Meng Haoran. [Vezi poezii despre prietenie, poezii despre inimă, poezii despre flori, poezii despre cuvinte, poezii despre bătrânețe, poezii despre afaceri sau poezii despre acasă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.