O voce pe prora triremei
Din lira pentacordă cu strunele de-aramă
Eu voi cânta la noapte sub cer fosforescent
În murmur de talazuri și în bătăi de ramă,
Pe când trirema spuma în urma ei destramă
Și sparge valul neted vâslind spre Occident.
Din lira pentacordă chema-voi să revie
Poporul ce trăiește în fund stâncos de mări...
Tritonii să-și urmeze uitata pribegie
Suflând prin scoici sonore prelung melancolie
În suflete deprinse cu vechile visări.
Apoi voi bate struna mai tare, tot mai tare,
Poseidon iar să-și mâne fugarii lui marini,
Necheze sub copite de-acum întreaga mare,
Și armăsarii umezi în herghelii barbare
Să treacă albi de spume ca turme de delfini.
Și voi atinge dulce cu dreapta coarda lirii
Căci poate din talazuri târziu se va ivi
Sirena, întruparea eternă a iubirii...
Și ca să nu mai piară în umbra amintirii
O, lopătari pe proră eu lira voi lovi!
poezie celebră de Ion Pillat din Eternități de-o clipă
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cai
- poezii despre voce
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre noapte
- poezii despre muzică
- poezii despre melancolie
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.