Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Balada omului cumsecade

Mi-a plăcut un fel de om în viață,
Lui îi scriu azi una din balade,
Celui ce n-a fost nicicând paiață:
Mi-a plăcut de omul cumsecade.

L-am găsit la greu și la nevoie,
Poate-nsingurat și el ca mine,
L-am găsit și marțea și-ntr-o joie,
I-am citit în ochi luciri de bine.

Dar l-am prins pe om și-n veselie,
Am ciocnit atunci cu el paharul;
Poate chiar o tainică regie
Aruncase peste noi cu zarul.

Ne spuneam "Salut și numai bine!"
Când ne despărțeam spre zări opuse,
Și simțeam cum mulțumiri de sine
Îmi creau, nervos, un fel de tuse.

Îmi spuneam că lumea nu-i pierdută
Cât există omul de-omenie;
Sufletul e cea mai grea redută,
Dar și cea mai mare bogăție.

Dar, aflați, de la o vreme-ncoace,
Nu mi-a mai ieșit deloc în cale...
Poate că-i bolnav, de-aceea tace,
Poate că bolește prin spitale.

Și, de când el nu mai e pe-aicea,
Parcă am plecat și eu aiurea,
Mi-am pierdut de-atunci complet elicea,
Vremuri mi-au tăiat-o cu securea.

Când știam atât – că mai trăiește
Și că ar putea să-mi iasă-n față,
Cât iubirea încă dăinuiește,
Eu știam: Pământul nu îngheață!

Însă s-a lăsat deodată frigul,
Văd pe oameni doar figuri crispate,
Am ajuns să bântui singur digul
Unei mări de gânduri spulberate.

Și mă uit la semeni cu atenție
Ca pe-o listă grea, cu dispariții;
Deși par, eu nu ridic pretenție
A fi purtător de premoniții.

Nu pot să îmi stăpânesc paloarea,
Nici privirea dusă, răvășită,
Eu încep să port în ochi răcoarea
Ce o simte fiara hăituită.

Oameni am rămas doar biologic,
Și minciuna asta se plătește –
Un blestem se-anunță epilogic:
De-al lovi pe-acela ce iubește.

Nu gândesc cei răi că în balanță
Cu cei buni rezistă omenirea?
Că, ciudat, e singura speranță
A-ți iubi dușmanul și nu firea?

Eu iubeam un om deschis la toate,
Fără vanități și complicații...
Nu-l mai văd să ne mai dăm dreptate,
Nu ne mai atingem peste spații.

Voi ajunge să vorbesc cu mine ‒
Sunt și eu, în fond, om cumsecade;
Poate că în mine se mai ține
Lumea asta tristă, care cade.

poezie de din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Votează! | Copiază!

Distribuie
calendarNu este introdusă data nașterii pentru Dragoș Niculescu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]

 

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.

Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.


Comentariu

Numele (obligatoriu)

Adresa de e-mail (nu e publicată, este important să fie scrisă corect)

Dacă ai cont în Forum, este valabil și pentru comentarii sau alte facilități. Autentificare »

Comentariul trebuie să aibă un ton civilizat și să se refere la subiectul citatului, altfel va fi șters. Pentru mai multe informații despre criteriile pe care trebuie să le respecte comentariile, citiți Regulamentul.

Pentru a discuta despre alte lucruri decât cele care respectă tematica acestei pagini, se poate deschide un subiect în Forum.


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Discuții similare în Forum

Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook