Dor
Românii
Când se exilează
Se așează de-a lungul căii ferate,
În Europa,
Sau, dacă mai e loc, pe lângă gări.
Să fie mai aproape de casă,
Să poată prinde primul tren
La o adică.
Asta le dă sentimentul
Că nu s-au îndepărtat prea mult.
Mergând pe lângă calea ferată,
Sau auzind șuieratul trenurilor,
Ei comunică permanent
Cu țara.
Primăvara, mai ales,
Când magnetismul terestru
Tulbură sus cocorii,
Ei stau triști pe bagaje
Și ascultă cum, intraductibil,
Vuiește terasamentul
De dor.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trenuri
- poezii despre căile ferate
- poezii despre țări
- poezii despre tristețe
- poezii despre primăvară
- poezii despre magnetism
- poezii despre informații
- poezii despre gări
- poezii despre dor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.