Conversație pură c-o literă chinezească
I
Încerc să caligrafiez o stare de uimire,
O dulce dilatare și legănare a spiritului,
Care nu încap decât în forma ta,
Căci, se știe,
Tradusă în literele noastre
O frază chineză poate deveni înșiruirea
Aceleiași conjuncții.
De exemplu: "Și și. Și și și. Și și și și"
Este transcrierea fidelă a frumoasei poezii
Despre
"Legănarea văii fluviului Yangzi, o dată cu
Fluviul Yangzi".
II
Vai, câte minuni, câte chinezării mi-au scăpat
De-a lungul timpului,
Prea chircit în inima Europei,
Lipit de rațiunea grecească,
Dedulcit la silogism
Și născut prea târziu pentru extremul orient!
III
N-am primit în dar nici un sul de mătase,
În timpul dinastiei Han,
Cu atât mai puțin în timpul următoarelor dinastii...
Picioarele mele n-au făcut bătături pe drumul mătăsii
Și nu mi s-a văzut umbra, nici ducându-se,
Nici venind pe șerpuita cale,
Îmbrățișându-se cu șirurile de oaze din pustiu.
Și nu mi-am înfășurat umerii
În hlamidele unduioase ale Fluviului Galben.
În anul 120 înaintea erei noastre punct,
Nu m-am înfățișat - ce neghiob! -
La Biroul Muzicii.
Ce melodii aș fi mai putut auzi!
Urechea mea - scoică rămasă fără vuietul mării
- A pierdut comoara sunetelor
Năvălind din nord spre sud.
Oare mi-ar fi rămas neclară în veci
Lămurirea dubiilor?
IV
Am întârziat la concursul de improvizații poetice
Și n-am făcut libații, invocând muza,
Alături de Wang Xizhi.
Aș fi vrut să văd scriindu-se
"Spiritul literar și gravarea dragonilor".
Observator modest, retras într-o cută a timpului,
Să particip nevăzut la ceremonia
Pictării primului peisaj din lume.
(Care m-ar fi inclus neapărat,
Ca pe un accident la orizont,
Ceva ca o frunză pe apa cerului)
Să fiu arbitru la corectarea numelor,
Sau, tolănit în Doctrina Marelui Vehicol,
Să rătăcesc dincolo de marginile firii
Și să mă pălească senzația de vacuum universal.
V
Cele cinci măsuri de orez
Mi-ar fi revelat, până la urmă,
Principiul vital?
VI
Dar tu nu spui nimic,
Frumoasă literă de mână?
Marele zid încape în tine
Ca luna într-o gogoașă de mătase.
Deschide pentru o clipă ușa de borangic
Și include această uimire,
Această floare de lotus include-o
În respirația ta în circuit închis.
De ce tot taci,
Tu care îmi spuneai toate acestea?
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre poezie
- poezii despre muzică
- poezii despre frumusețe
- poezii despre fluvii
- poezii despre China
- poezii despre văi
- poezii despre urechi
- poezii despre tăcere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.