Bucureşti 1919

Liliecii ţâşneau în slavă,
când ne părăseam lăcaşul.
Paltinii, crescuţi în noapte
din asfalturi ca din lavă,
îşi împrăştiau sămânţa
zburătoare-n tot oraşul.

Nimeni nu dormea în noaptea
cea de veghe. Nici penaţii
viitoarei generaţii.
Ne plimbam pe bulevarde
prin troiene de seminţe -
şi simţeam cum talpa arde.

Doar târziu Segetătorul
încearcă-ntr-o doar' s-apună
când scâncea în poartă cheia.
Vântul ne-azvârlea în păr şi-n
faţă pulbere de lună,
caldă încă vremea-aceea.

Ţinând soarele în mână,
un oltean - pe jumătate
om aievea, în rest fântână
cu o cumpănă în spate -
dimineaţa da năvală
cu un chiot în cetate.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Votează! | Copiază!