Lebăda
nu priviți lebăda
niciodată de-aproape
eu am văzut-o ieșind la mal
înfulecându-și prada
și guițând porcește
grăunțe tăvălite
în prundul umed
și trupul gras și dezechilibrat
de pe-un picior pe altu-i cade
și aripile scurte îi atârnă jalnic
și ginii i se leagănă dizgrațios
cu ondulări de șarpe de mocirlă
lebăda are pe cap
coroană subțire de aur
și-și poartă pe ape
dumnezeește săgeata și e
zveltă din cale afară
numai privită-n amurg
de la mare distanță
printre nuferii moale pocnind
și cu dorul de dragoste
neîmplinirile ei de lebădă oare
știe să cânte frumos de fiecare
dată când moare
poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lebede
- poezii despre șerpi
- poezii despre picioare
- poezii despre nuferi
- poezii despre muzică
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre frumusețe
- poezii despre dor
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.