Devenire
În ger stă raza lunii tot fierbinte. furtuna
cosmică nici azi n-o surpa, trecând
prin mâna mea făcută lupă, tăcut pe lucruri
cade și le-aprinde.
O sevă nouă spre lumină urcă, din sinea
veche viul se desprinde, un pas clintesc
agale înainte și-adâncu-n lut izvoarele-și
destupă.
Cunoști o devenire mai ușoară, țărână
grea mai fără de povară. tu, timp înalt, cu
gândul înfrățit?
Mai vast ne vei urca spre primăvară, lin
ancorând pământul într-o seară cu primul
pom pe câmpuri înflorit!
sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre înălțime
- poezii despre tăcere
- poezii despre seară
- poezii despre primăvară
- poezii despre prezent
- poezii despre mâini
- poezii despre lut
- poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.