Imbratisarea
Cand ne-am zarit, aerul dintre noi
si-a aruncat dintr-o data
imaginea copacilor, indiferenti si goi,
pe care-o lasa sa-l strabata.
Oh, ne-am azvarlit, strigandu-ne pe nume,
unul spre celalalt, si-atat de iute,
ca timpul se turti-ntre piepturile noastre
si ora, lovita, se sparse-n minute.
As fi vrut sa te pastrez in brate
asa cum tin trupul copilariei,in trecut,
cu mortile-i nerepetate.
Si sa te-mbratisez cu costele-as fi vrut.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Enache Andreia
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- citate de Nichita Stănescu despre timp
- poezii despre trecut
- citate de Nichita Stănescu despre trecut
- poezii despre ore
- citate de Nichita Stănescu despre ore
- poezii despre minute
- poezii despre imagine
- poezii despre copaci
- citate de Nichita Stănescu despre copaci
- poezii despre aer
- citate de Nichita Stănescu despre aer
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.